Legată de glanda Pituitară, cea care comunică atât cu sistemul de glande endocrine cât şi cu sistemul nervos central, prin hipotalamus, cea de-a 7-a chakră, Sahasrara sau chakra coroanei, supranumită şi chakra purei conştiinţe, determină câmpul informaţional universal, de circa 4.2m. Chakra este localizată pe vârful capului (vertex), şi, prin hipofiză coordonează creierul în ceea ce priveşte echilibrul fizic şi psihic, vorbirea, vederea, somnul, procreerea şi secreţia serotoninei de către epifiză (glanda pineală).
Pe planul spiritual este responsabilă de: cunoaştere, înţelepciune, sensibilitate, sacrificiu, viziune, carismă şi Sinele Superior. Altfel spus, această chakră este cea prin care se comunică orizonturile superioare (Cerurile) prin aducerea ideilor din formă abstractă în formă concretă, implicând probleme precum conştinţa şi moartea trupească. Spiritual se ocupă de eliberarea karmei, acţiunea fizică a meditaţiei, acţiunea mentală alături de unitatea şi conştiinţa universului şi acţiunea emoţională a benignităţii.
Este chakra extracorporalizării, prin care spiritul părăseşte corpul, iar meditaţia, pe această chakră, duce la pacea universală şi primirea de informaţii utile din astral.
Funcţionarea corectă a chakrei determină starea de confort şi seninătate, controlând memoria directă şi indirectă. Blocarea chakrei determină starea de şoc, înstrăinarea şi depresia, ajungând la senzaţia de a fi “părăsit de Dumnezeu”.
Un câmp crescut conferă înclinaţii spre filozofie, preoţie, creaţie poetică, astronomie, aviaţie şi înţelegere, la nivel profund, a fenomenologiilor. Un câmp scăzut duce la lipsa încrederii în viaţă, la absenţa credinţei, la lipsa de inspiraţie şi derută.
Corzile de aici sunt un pericol real, fiind de tip “Vreau să te controlez”, “Trebuie să-mi urmezi spusele”, “Trebuie să mi te supui”. Aceste corzi împiedică judecata personală şi liberul drum, cu tendinţa nefirească de apartenenţă la un clan, indiferent de beneficitatea acestuia. În cazul corzilor aruncate din familie, împiedică persoana să devină independentă, punându-se în situaţia de a-şi sacrifice, nefiresc, propria viaţă, în beneficiul sau pentru apărarea celorlalţi.
De la început trebuie spus că această chakră este tinţa tuturor atacurilor, direct, ţintit (fiind o formă, i-aş spune eu mai uşoară) dar mai ales tintă a atacurilor indirecte, cele direcţionate către celelalte chakre. Fără a fi atacată această chakră, fără a lăsa “ţinta” fără nici un aliat, fără a tăia “ţintei” orice cale de a putea fi, altfel decât omeneşte, ajutată, atacurile asupra chakrelor ar avea efectul unei simple înţepături de albină, fie ele chiar mai multe deodată, care s-ar vindeca, mai repede sau mai puţin repede, dar fără urme, prin mecanismul propriu al omului, acela care face parte din materializarea ajutorului divin.
Atacul direct, conştient sau inconştient, asupra chakrei coroanei duce la o alterare totală a condiţiei individului, a comportamentului pe toate planurile, planul raţional, planul instinctual, planul emoţional, planul energetic. Atacul pe cea de-a şaptea chakră afectează fără selectivitate, tot, şi repede, fără altă împotrivire decât cea fizică. Şi se manifestă repede, în toată generalitatea sa, pentru că se atacă nu organele care sunt senzori, nici organele care sunt executante ale unor procese fizico-biologice, se atacă centrele de comandă şi decizie, aflate toate în zona capului, în strânsă legătură unele cu celelalte. Se atacă aceste centre şi se atacă şi căile de legătură între ele şi căile de legătură cu toate celelalte organe.
Chiar dacă această chakră este una verticală, sau poate tocmai de aceea, rolul ei în interacţia energetică a individului cu lumea reală, fizică, materială, este foarte mare, chiar cea mai mare. Pentru că aici există, latente, toate celelalte simţuri şi senzorii lor. Sunt simţurile de care se vorbeşte în şoaptă, fiindcă lumii de azi, materialistă şi tehnicistă prin excelenţă, nu i se poate aduce o dovadă atemporală, dovezi ale existenţei acestora. În materialismul ei orb, nici dovezile de după întâmplarea unor fapte nu se mai iau în calcule, concentrându-se pe înlăturarea efectelor faptelor. Vulnerabilitatea la atacuri prin această chakră a devenit deja una naturală, protecţia la atacuri fiind considerată ca fiind specială, chiar dacă, în fapt real, protecţia nu este ceva câştigat, făcut de cel ce are această protecţie, ci de conservare a ceea ce există din începutul-începutul existenţei omului şi, în particular, a individului. Concis se poate defini vulnerabilitatea ca îndepărtarea de Dumnezeu, ca îndepărtarea de Lumină, prin coborârea în lumea în care maşinăriile şi mecanismele create de om reprezintă totul, în care totul este cunoscut de om, înţeles de om, explicat de om, omul uitând că el, la rândul lui, este o Creaţie şi uitând că în lumea sa n-au coborât cei din lumea care l-a creat. Cu cât coboară mai mult, cu atât este mai vulnerabil, cei care încă mai păstrează ceva nealterat, mai au şanse de a nu fi lipsiţi de apărare. Doar cei cu înaltă credinţă pot pătrunde în toate mecanismele omeneşti, fără a deveni vulnerabili, pentru că ei păstrează legătura şi nimic nu-i poate rupe de ceea ce sunt ca şi Creaţie. Dar aceştia sunt puţini, şi tot puţini sunt cei care-şi refac, înainte de a fi loviţi puternic, legătura lor originală.
Ca simtomatologie, atacul asupra Sahasrarei este dat de senzaţiile din zona de sus, “orizontală” a capului: dureri de tip presiune pe toată suprafaţa, dureri puternice ale unei zone de marime redusă (ca o lovitură de ciocan), înţepături punctuale sau ale unei zone, amorţirea şi usturimea pielii capului, rece sau chiar “îngheţare” a zonei superioare a capului. Sunt senzaţii care au formă numai în această zonă dar şi senzaţii care apar în zona chakrelor secundare (îngheţul mâinilor şi al picioarelor (chakra tălpilor, chakra palmelor, chakra genunchiului, chakra inghinală), mai rar a chakrelor principale (chakra plexului solar (3), chakra 2.)
Efectele atacului, pe plan fizic, funcţional, biologic, le poate sesiza şi victima, şi cel care a fost ţinta atacului, efectul pe plan psihic, manifestat intern, sau extern (raţiunea, percepţia, comportamentul ş.a.), doar cei “cu înaltă credinţă”, cei “cu înaltă conştiinţă” le pot sesiza şi identifica, cei care nu au această “ancoră în Cer” vor fi îndărătnici în a accepta, vor fi potrivnici şi se vor comporta ca şi aliaţi ai atacatorului, considerând pe cei care le vin în ajutor, rude sau terapeuţi, ca potrivnici lor, ca duşmani, ca atacatori, făcând totul pentru a se depărta de ei şi a-i îndepărta pe aceştia de ei. Nu e nevoie să se ajungă la forma acută, la manifestarea schizofreniei, pentru a identifica o persoană atacată, urmările unui atac, fiindcă cel care astfel este atacat va avea un comportament ciudat, de a atrage şi de a se apropia de cei care au ei tulburări în comportamentul lor, de a fugi de ceilalţi. Nu este nevoie să se ajungă la manifestarea acută a paranoiei, fiindcă se vede tendinţa evidentă a celui atacat de a sta în preajma celor care doar cuvinte de laudă la adresa lor rostesc, fugind de cei care le mai spun şi altceva, altfel decât îşi doresc. Este evidentă tendinţa lor de a alerga după legături împotriva firii şi a realităţii, fiindcă, prin atacul asupra centrelor de control, se doreşte tocmai această şi mai mare cădere şi decădere în lumea manevrată din umbră, cu scop şi interes prestabilit sau stabilit în funcţie de traiectoria pe care urmează cel supus, cel subjugat. Decăderea în vicii şi în comportamente care se împotrivesc oricărui alt semen, e un semn clar. Din realitatea fiecărei zile, se ştie, fără dubii, că pe cel decăzut în vicii îl vei avea duşman de încerci să-i arăţi decăderea şi de încerci să-l opreşti a mai continua.
Atacă chakra 7 cei care deţin tainele Luminii, o atacă, cu mult mai multă râvnă, cei care deţin tainele Întunericului. Altfel spus chakra 7 este atacată şi penetrată cu energii superioare şi cu energii inferioare. Rar se poate că spune că atacul cu Lumină este unul benefic, şi se face doar când persoana a fost puternic atacată cu Întuneric, pentru a o aduce mai aproape de Lumină, în aşa fel încât să se apropie, cât de cât, de normalitatea în care să fie conştientă şi de a lua decizii asupra propriei vieţi. Nici cei care folosesc Lumina, nici cei care folosesc Întunericul nu au alte limite, în a face ceea ce vor să facă, decât limitele propriei conştiinţe şi protecţia divină a celui atacat. Nu există “permisiunea divină” în a ajuta pe cel lovit, aşa cum unii, neputincioşi în a face ceva bun pentru un om, aceasta este forma de manifestare a mândriei lor, de a nu admite că nu sunt ei cei prin care Dumnezeu lucrează pentru acel om, şi că nici ei nu sunt atât de nevinovaţi încât să nu ajungă în postura de atacatori ai acestuia. Protecţia divină nu are motiv de a exista pentru cineva decăzut şi lovit, fiindcă nu stă în Legea divină aducerea omului în stăpânirea Întunericului, potrivnic Luminii Divine. Permisiunea atacului întunericului există, ea fiind breşa creată, mai totdeauna, de persoana ce este sau urmează a fi atacată, care, prin fapte, a devenit certată cu Legea, fuge de ordinea dictată de această lege, se ascunde prin cotloane întunecate, în care este uşor prinsă şi încercuită de cei care sunt slujitorii celeilalte legi. Cei care, fără de conştiinţă fiind, sunt atacaţi, ajung în acele ascunzători chiar fără voia lor, dar şi acolo se pot căuta faptele neamului, pentru a găsi breşele care trebuie închise. Legea Divină este dură si complexă!
Înainte de a vorbi de atacurile perfide, cele care distrug personalitatea umană, trebuie vorbit şi de atacul care se vrea un bine pentru om, dar care, într-un întreg corolar al vieţii omului, nu totdeauna au efecte benefice, fiind chiar şi ele distrugătoare. Este vorba de acele atacuri care se fac de cei care nu au reuşit, oricât au urcat ei, să înţeleagă dreptul şi puterera omului de a-şi alege calea cea mai bună, ce-a adevărată, fără a fi împinşi de la spate. Este vorba de atacurile ce au ca autori preoţii, terapeuţii şi părinţii, într-o mai mică măsură.
Pentru a avea o înţelegere clară a ceea ce urmează, trebuie, deja, spus că terapia este pur spirituală, în toate formele, inclusiv cea psihlogică.
Sub ideea “Trebuie să-mi urmezi spusele”, preoţii atacă, fără să realizeze totdeauna că, într-un final, gândul că urmând spusele crezute a fi vindecătoare, pornite din înţelegerea principiilor vindecătoare, poate să ajungă devastator pentru omul al cărui destin este de a fi om social. Şi o fac asta, cu precăderea preoţii călugări (ieromonahii) şi călugării, cei pentru care viaţa socială nu mai are importanţa pe care o are pentru omul normal, ei având o plajă mai mică de confruntări cărora trebuie să le facă faţă. De intenţie mai rar pot fi acuzaţi, de necunoaştere însă totdeauna, când ceea ce spun devine atac făcut deja. Percepţia lor este percepţie pentru ei. Faptul că sunt cercetători şi ştiutori ai tainelor din Scriptură, nu îi duce implicit şi la a fi cunoscători ai acestora. Şi nici, toţi, nu s-au lăsat de oboceiul de a cere ascultare şi supunere. Atacul lor este un atac pe Lumină, cu Lumină. Pe suportul energetic personal, al mănăstirii sau bisericii în care fac slujbele şi spovedaniile, vin şi, folosind semnul crucii, semn care şi taie legături, ei aduc un surplus, orbitor, de Lumină, de energie superioară, care însă orbeşte, care face ca această Lumină, să devină far călăuzitor. Din păcate, deşi izvorâtă din Lumina pură, din energia informată doar cu Spiritul Divin, cea de la Duhul Sfânt, este informată cu concepţiile şi percepţiile omului din el, ajuns la un anumit stadiu de evoluţie. Chiar şi acea lumină dezdumnezeieşte, şi nu rare sunt cazurile când spusele preotului devin legi Divine, când preotul devine un Dumnezeu (de fapt un idol) când habotnicia ia locul înţelegerii şi toleranţei, încercarea de a impune propria idee ia locul gândului curat de ajutor şi sprijin a celui rătăcitor. Prea aproape fiind, prea multă fiind, această energie penetrează uşor, infestând centrul de comandă cu idei străine, ajungând să deformeze comportamente şi chiar să ducă la fapte antisociale sau boală. Au fost rare cazurile (şi vreau să cred că sunt încă rare), dar există ca excepţie care întăreşte regula, ca preoţii să folosească în scop personal această putere a lor. O folosesc însă unii terapeuţi, care pe lângă binele ce vor să-l facă şi îl fac, leagă persoana “pacient” de ei. Porneşte acest atac din dorinţa de a avea câştig, în primul rând material. Scuze există, dar scopul nu se dovedeşte a fi aşa curat.
Părinţii, în copilărie mai ales, cu precădere în copilăria celor “şapte ani de acasă”, şi toţi cei mai mari decât copilul, fac şi ei aceeaşi greşeală, în ideea de educaţie, impregând idei. Unele sunt bune, altele deloc bune. Timpul formării poate fi şi timp al deformării. Ideile provenite din fapte, exemplele cum sunt de toţi numite, nu sunt forme de atac. Ele intră într-o altă sferă, a alegerilor personale care, mai devreme sau mai târziu, uşor pot fi corectate de chiar cel care a făcut alegerea aclor exemple.
Atacul cel mai perfid, cel mai dur, cel mai criminal, este cel cu o energie joasă, informată cu idei josnice, de cea mai joasă speţă. Într-o anumită măsură se regăseşte şi în tipurile de magie rusească, chiar şi evreiască, dar numai de acest tip este în magia ţigănească, cea care cu cele 99 de legături ale sale, merge până la dispariţia chinuitoare a celui atacat, asemenea a ceea ce se ştie din magia woodoo. Explicaţia este simplă, stă la îndemâna oricui... Provine din ancestralul unei categorii, rase spun unii, inferioare, inferiorizate dar şi mai mult autoinferiorizată, obicei întâlnit la mult prea mulţi din cei care trăiesc prin apropierea noastră, sub forme uşoare şi subtile, cea care nu face mare caz din problemele, altfel umane, până la formele de a scoate în public sărăcia, prin expunerea în forme subumane. Lipsa de progres prin educaţie, cantonarea în principii involute, a sporit ura la adresa celor pe care i-au considerat şi îi consideră superiori, pe cei care ei îi văd ca motiv al lipsei lor de progres, şi, având acest suport puternic, negativ, energetic, al urii, atacă, din proprie dorinţă sau pentru avantaje materiale, contra cost, plătiţi de cei din altă categorie dar plini de frustrări, cu duritate, fără discernământ şi nemilor, pe oricine, fie copil fără altă vină decât acela de a fi al unei familii, oameni aşezaţi, la locul lor, ce îşi văd de propria viaţă, oameni care s-au ridicat cinstit, drept, principial, prin muncă. Interesant este că, eu cel puţin, nu am văzut, răufăcători atacaţi astfel, cu excepţia celor care au intrat în conflict cu cei proveniţi din categoria lor.
Mecanismul atacului cu energie de pulsaţie joasă, cu Întuneric, este acelaşi. Primul pas este tăierea legăturii cu sursa, cu divinitatea, cu Duhul Sfânt, cel din care provine viaţa (vezi Geneza 6). Această tăiere se face prin forme specifice, cu energie de aceeaşi frecvenţă, joasă, dar mai bine, mai repede şi mai puternic, cu energie înaltă, cu Lumină. Magia se împarte în albă şi neagră, dar de fapt cei care practică magia pe-amândouă le folosesc; magia albă, cea pe care o lasă chiar şi la vedere, pentru a tăia legătura, cea neagră pentru “implementarea” programelor distructive şi autodistructive. Multe icoane şi obiecte de cult religios se vor vedea în casele vrăjitoarelor, multe cuvinte ale facerii de bine curg pe buzele lor, şi nu sunt doar vorbe de faţadă, sunt cele folosite de ele pentru a începe facerea de rău, aşa-crezuta facere de bine a celor care dau comenzile. Tainică, într-adevăr, ocultă cu desăvârşire, este magia neagră. Nici măcar cei care asta practică, nu-şi ştiu unii de alţii într-ale tainelor, fiindcă la ei principiul luciferian al mândriei sălăşluieşte bine păzit şi întreţinut.
Tăiată fiind legătura, chakra, deschisă, se blochează pentru a se păstra deschisă. Rămânând deschisă, accesul oricărui tip de energie este posibil. Pentru a bloca accesul energiei fireşti, pozitive, divine, “pe capul victimei se pune o pătură” care, în funcţie de mărime, o poate cuprinde chiar toată, chiar şi picioarele. Pe sub pătură începe “luminarea” cea nouă, singura Lumină la care i se mai permite accesul celui atacat, singura lumină care i se dă. Şi, alimentându-se de la această pompă, tot sistemul energetic intră în criză, persoana este în derivă, conştiinţa i se înlocuieşte cu una nouă, a celui care îi dă comenzi, voinţele şi vrerile, accepţiunile şi dorinţele devin cu totul altele, străine de ceea ce fusese cândva, într-un cândva deloc departe ca timp de momentul de după ce atacul a penetrat toată structura victimei. Alfel spus, victima joacă aşa cum i se cântă, joacă şi pe sârmă, acceptă orice, chiar absurde idei şi principii, se împotriveşte la tot ceea ce nu îi este pe plac atacatorului, pentru a-l apăra este în stare de orice, chiar de a ucide, de a denigra, chiar crede că faptele-i sunt acceptate, fiind fapte dintre cele mai bune. Se ajunge pâna la părăsirea copiilor, a părinţilor, chiar când aceştia au nevoie de ajutor, se ajunge la orice faptă, oricât de inumană, fiindcă atacatorul, dorindu-se stăpân pe cel atacat, urmăreşte să-i distrugă demnitatea, moralitatea, şi tot ceea ce l-ar face credibil în faţa altora şi, credibil fiind, să fie ajutat pentru a scăpa din jug, din lesă, din laţul care îl strânge de fiecare dată când face o faptă pe care atacatorul nu vrea ca cel atacat să o facă.
Ce se simte în cazul unui atac pe chakra 7? După durerea specifică, apar tot felul de modificări în starea şi prezenţa celui atacat. Enumerate doar, fiindcă ele apar şi la celelalte chakre, ar fi:
-percepţie eronată sau percepţie indusă a realităţii;
-confuzie, încordare permanentă, opoziţie neargumentată şi nemotivată, neacceptarea altor idei;
-lipsa intuiţiei şi a inventivităţii, scăderea memoriei, lipsa de curaj;
-scăderea puterii de comunicare, incoerenţe, greutate în a vorbi, scăderea atenţiei conversaţionale;
-timiditate, trac, bâlbâială, depresie;
-scăderea puterii de comunicare, incoerenţe, greutate în a vorbi, scăderea atenţiei conversaţionale;
-scăderea expresivităţii, expresivitate falsă, informaţie telepatică falsă, imposibilitatea de a simţi starea de bine;
-lipsa acumulării pe plan spiritual (înţelepciunea), scăderea capacităţii de planificare şi organizare, scăderea capacităţii şi posibilităţilor de vindecare;
-neîncredere, dizarmonii, desocializare, reducerea creativităţii şi sentimentul de lipsă de libertate;
-incertitudinea sentimentelor, emotivitate, modificarea principiilor de intimitate, scăderea senzualităţii naturale;
-lipsa vitalităţii, stabilităţii, curajului, senzaţiei de securitate, de siguranţă;
şi multe altele care doar ideea că ar lua mult spaţiu împiedică enumerarea lor.
Aruncând doar o privire asupra sistemului endocrin şi înţelegând rolul epifizei, asupra sistemului nervos central şi rolului său în funcţionarea întregului organism uman, se poate înţelege uşurinţa cu care, cel care atacă, preluând controlul prin această chakră, orice poate face victimei şi în orice o poate treansforma. Un atac vascular cerebral uşor se generează, o paralizie tot la fel de uşor se induce, o bruscă îmbătrânire este o joacă, chiar banală se poate spune, pierderea auzului sau a vederii, prin alte forme decât afectând organele specifice, sunt semne clare ale atacului de lungă durată asupra acestei chakre. Sterilitatea fără aspecte medicale, masculină şi feminină, controlul asupra ciclului biologic al femeii, prin absurde momente de fecunditate, sunt semnele unui atac continuu, ale controlului preluat de către atacator prin chakra 7. Un alt semn al prezenţei,nu doar a urmărilor unui atac, o stare care poate duce la alienare, este prezenţa cantitativă, masivă, a viselor, amestecate fiind cele care mai dau înţeles victimei despre cele ce se petrec cu ea, cu cele care distrag atenţia de la adevăratele probleme, dar care, văzute aşa cum trebuie văzute, unui terapeut, unui şaman, îi dă destule detalii şi argumente de stadiul atacului şi scopurile lui. Transpiraţia masivă, partială sau totală, este semnul prezenţei energiilor negative, a unor entităţi negative care luptă cu entitatea umană producându-i anumite stări deloc favorabile (persoane care ajung să urineze necontrolat, în somn) ori îi satisface anumite necesităţi pentru a o scoate din jocul firesc şi corect al vieţii.
Repetând, trebuie să se înţeleagă faptul că asupra acestei chakre se pot aplica şi terapii ReiKi, dar, având în vedere că prin ea se vehiculează informaţia tuturor bolilor, a tuturor anomaliilor, a stărilor, a faptelor umane, terapia necesară nu este la îndemâna oricui. Este o terapie complexă, de durată, dureroasă şi cu multe tentative de oprire. Nicidecum nu se poate apela la cineva care lucrează cu energii de joasă vibraţie, pentru că o asemenea terapie are efectul vibraţiilor subsonice asupra zidurilor unei clădiri: o darâmă fără posibilitatea de a opri căderea zidurilor...
(c) 2012-2013, Daniel-Dumitru Darie
Reproducerea textelor se poate face prin citarea sursei, însoţită de link-ul corespunzător.
Reproducerea textelor se poate face prin citarea sursei, însoţită de link-ul corespunzător.
2 comentarii:
Foarte interesant acest document! Mulţumesc, Florentina!
Trimiteți un comentariu