Terapii spirituale - Cauzele bolilor

De ani buni vorbesc despre boli ca nefiind boli ci dezechilibre energetice. Prin aceste spuse vor zice unii că sunt împotriva ştiinţei, împotriva celor ce caută să găsească înţelesuri şi motive deteriorării sănătăţii. Şi, normal, chiar mai mult decât normal, mă situez împotriva industriei chimice a medicamentelor.

Da, sunt împotriva acestei industrii, cu mici excepţii, însă nu şi a căutărilor ştiinţei. E bine să ştie omul, dacă nu cunoaşte. Ştiinţa caută şi descoperă mai ales mecanisme. Medicina, ca inginerie a biofizicii vine şi caută să trateze efectele, deşi biofizica este în căutarea cauzelor. Din rezultatele celor două ştiinţe se poate extrage informaţia de care are nevoie omul actual, realist sau superrealist, pentru a căuta şi altceva, pentru a găsi sau a accepta o altfel de vindecare a sa. Abia când va accepta că este mai mult decât un corp închis, investigabil doar cu metode tehnice, va putea trece la adevărata vindecare. Atunci va înţelege că există minuni, atunci va înţelege că minunea a stat tocmai în el, suferindul, dar a stat şi în faptele sale, gândurile sale, vorbele sale, trăirile sale. Ceea ce se va găsi mai jos este rezultat al verificărilor şi experienţei. Informaţie care este în parte venită de la alţii, este însă şi originală. Pentru că oricine a avut de tratat oameni, s-a întâlnit cu spiritele lor. Iar ele ştiu mai bine decât oricine din afară care sunt realităţile. Şi ele sunt sursa cea mai bogată de informaţii.

* * * * * * *

Stomacul şi sistemul digestiv: Pe plan subtil stomacul reprezintă facultatea de a digera experienţele existenţei şi de a accepta cele învăţate. Resentimentul, aversiunea, neliniştea, frica sunt principalele cauze ale ulcerelor. Indigestiile, gazele, hiperaciditatea, reprezintă resentimente, mânie refulată. Cauza acestora este faptul că individul se interferează cu scopul vieţii sale, că refuză să înţeleagă şi să meargă înainte, ceea ce împiedică sufletul său să progreseze.

Intestinele, reprezintă facultatea de a asimila experienţele vieţii şi în cazul existenţei unor probleme intestinale, mesajul constă în condamnarea refuzului de a înţelege unele lecţii de viaţă din punct de vedere evolutiv.

Cei mai multi medici ştiu cauza aparentă a cancerului: faptul că persoana a suferit un grav şoc emoţional, câţiva ani sau câteva luni înainte şi nu şi-a exteriorizat emoţiile la acea dată. Chiar şi în cazul iradierii electromagnetice apare un astfel de şoc, mai mult sau mai puţin conştient.

Cancerul reprezintă o autodistrugere, ceea ce face vindecarea destul de dificilă. Cauza spirituală a cancerului constă în faptul că individul nu a asimilat cel puţin jumătate din lecţiile karmice ce i-au fost propuse în această viaţă, refuzând astfel evoluţia (chiar dacă această atitudine este inconştientă).

Constipaţia reprezintă proiecţia energetică a ataşamentelor, posesivităţii, refuzului de debarasare de vechile scheme devenite inutile.

Greaţa, vărsăturile sunt efectul respingerii unei idei, a unei persoane sau a unei experienţe. Pentru o femeie însărcinată, aceeaşi interpretare: nu a dorit cu adevărat să aibă copilul.

Hemoroizii, Retenţia de apă sunt semnele refuzului, a temerilor de a slabi incordarea.

Ficatul este sediul celor mai emoţiilor negative puternice (ură, mânie). Problemele de ficat vin, în general, dintr-o mânie îndreptată împotriva propriei persoane dar disimulată într-o mânie faţă de altcineva, rezultat al unui conflict între suflet şi mental. Un ficat slab, la nasterea unui copil, acesta arată că, într-o viaţă anterioară, a existat un dezacord între suflet şi mental (uneori chiar şi un dezechilibru) iar icterul are, în acest dezacord, o cauză. Daca în viaţa actuală individul suferă un prejudiciu şi nu va şti să-l îndrepte, icterul poate să se declanşeze.

Ficatul este legat de credinţă; credinţa în Univers permite emoţiilor negative să curgă, pentru a curăţa ficatul. Probleme cu vezica biliară arată îngustime de spirit, ego exacerbat.

Pancreasul are rolul de a echilibra contribuţia de glucoză în sânge. Dacă individul consumă prea mult zahăr, aceasta provoacă dezordini în organismul său şi o hipersecreţie de insulină, care duce la hipoglicemie. Dacă pancreasul este slab la naştere, vine un moment când nu mai poate furniza insulina şi de aici rezultă diabetul. Diabetul care se declară în copilărie sau în tinereţe este karmic: este datorat unei vieţi trecute în care individul nu şi-a refuzat nimic; excese senzuale, pasionale sau violente şi toate formele negative ale expresiei de sine. Datorită acestora, în viaţa actuală el se vede deasupra unei rigori extreme şi unei discipline severe, prin diabet. Diabetul: declarat la maturitate/bătrâneţe este cauzat, mai curând, de problemele relaţionale cu partenerul.

Splina este un depozit de sânge, deci de energie. Problemele splinei arată o incapacitate de exprimare a iubirii sau o obsesie; în acest de-al doilea caz este necesară o purificare prin eliminarea sentimentelor negative.

Sistemul respirator aerul ce intră în plămâni, conţinând energie, asigura funcţionarea corpului. Problemele respiratorii provin din refuzul de a exista, de a lăsa viaţa să intre în corp. De asemenea, ele pot fi rezultatul unei utilizări necorespunzătoare a energiei într-o exisenţa precedentă (violenţa de exemplu). Tuberculoza arata că, într-o viaţă anterioară, şi chiar în cea actuală, persoana respectiva a trăit sau încă trăieşte numai pentru valorile materiale.

Guturaiul se declanşează într-o perioadă de confuzie a individului sau în urma unei temeri ori culpabilităţi. Nasul care curge reprezinta lacrimi şi o purificare necesară. Nasul reprezintă intuiţia şi cunoasterea de sine, fiind legat de chakra frontală (Ajna).

Inima este legată direct de chakra inimii (Anahata) şi reprezintă contrapartea fizică a acesteia. Dacă nu sunt exprimate deschis sentimentele, individul îşi închide chakra inimii şi riscă să aibă probleme cardiace. Datorită reprimării emoţiilor şi sentimentelor, multe persoane au probleme cardiace. Slăbiciunile cardiace congenitale semnifică acelaşi lucru, dar cu rădăcini în altă existenţă. Neregularitatea ritmului cardiac (tahicardie) indică inconstanţă în manifestarea naturii sentimentale. Un atac cardiac arată că persoana nu transmite suficient energia iubirii. Ea va trebui să înveţe să-şi exprime şi să-şi manifeste iubirea în toate relaţiile sale.

Sângele reprezintă energia şi simbolizeaza circulaţia emoţiilor şi a sentimentelor în corp.

Hipertensiunea subliniază o facultate de a iubi prea limitată şi o lipsă de compasiune. Persoana trebuie să-şi exprime iubirea pentru tot ceea ce întâlneşte şi pentru tot ceea ce vede.

Hipotensiunea arată, de asemenea, o iubire limitată, dar în sensul că această persoană a fost foarte negativă şi defetistă, necrezând în iubire, ea a avut antecedente în viaţa actuală sau într-una anterioară, care au făcut-o să creadă că are mereu dreptate.

Anemia reprezintă o utilizare necorespunzătoare a oxigenului la nivelul globulelor roşii şi este consecinţa unui refuz de a-şi utiliza talentele în serviciul aproapelui său. Un anemic de înalt nivel spiritual va trebui să accepte să-şi iubească semenii, să servească omenirea şi să devină un ghid spiritual.

Artrita este boala unui spirit prea critic şi rigid; rigiditatea provine din mental.

Colesterolul corespunde inăspririi naturii sentimentale, rigidităţii, durităţii persoanelor care-şi creează o carapace crezând astfel că se protejează. Individul va trebui să devină mai suplu, mai deschis, lăsând să curgă firesc emoţiile şi energia iubirii prin fiinţa sa. Pentru toate problemele sângelui este util un regim vegetarian, echilibrant.

Sistemul limfatic este strâns legat de mental şi facultăţile intelectuale (comunicaţie), reflexie, idei, gânduri, expresia de sine. Bolile nervoase arată o utilizare defectuoasă a cunoştinţelor sau a calităţilor intelectuale sau gânduri prea negative, în această viaţă sau într-una anterioară. Ele indică o utilizare prea dogmatică, prea critică şi prea rigidă a mentalului. Este necesar să se lucreze asupra toleranţei şi deschiderii spirituale.

Sistemul de reproducere are probleme care apar datorită unei proaste utilizări a sexualităţii în această viaţă sau în cea precedentă sau legate de creativitate. Culpabilitatea sexuală aduce boli transmise pe cale sexuală. Problemele de ovare sau testicule: rejecţia feminităţii/masculinităţii (după caz). Problemele legate de organele sexuale în caz de infecţie urinară: mânie faţă de partenerul sexual.

Pentru a permite unui suflet evoluat să se încarneze, este necesară multă iubire între doi parteneri în momentul actului sexual. În actul sexual, cei doi parteneri schimbă energie între chakre implicate: bărbatul fiind emisiv, femeia primeşte energii subtile, mai mult sau mai puţin poluate, în funcţie de starea de conştiinţă a bărbatului.

Prostata devine problematică datorită culpabilităţii sexuale ori din teama de a îmbătrâni.

Pielea reprezintă un aspect structural şi unul estetic. Problema subliniază teama individului de a se exprima total, de a fi el însuşi, de a se deschide complet. Psoriazisul şi alte boli de piele reprezintă o lipsă de iubire pentru sine şi o respingere a tot ceea ce viaţa îi oferă individului. Cauza karmică constă în cruzimea faţă de animale într-o existenţă precedentă. În viaţa actuală, aceste persoane fie au teamă faţă de aceste animale, fie le adoră. Alergiile provin adesea dintr-o defectuoasa utilizare a unei energii particulare sau sunt rezultatul unei experienţe traumatizante în această viaţă ori într-o existenţă anterioară.

Zona zoster indică teama de viitor antrenând gânduri negative.

Anorexia nervoasă este rezultat al unei vieţi anterioare, când individul a manifestat lăcomie, urmată de obezitate şi de moarte precoce.

Herpesul este o altă formă de manifestare a culpabilităţii sexuale.

Picioarele reprezintă ancorarea, conexiunea cu Terra şi cu manifestarea; problemele la picioare simbolizează un refuz de a avansa, de a evolua sau teama de a stagna în viaţă.

Gambele reprezintă personalitatea, Eul inferior. Gleznele reprezintă capacitatea de a lua noi direcţii. Fiinţa încarnată este duală, dispunând de parte masculină şi parte feminină. Este deci natural ca gamba, ce reprezintă tocmai personalitatea, să aibă doua oase: tibia în faţă şi peroneul în spate. Pentru o femeie, tibia o reprezintă ca femeie şi peroneul simbolizează partea sa masculină, inconştientă. Pentru bărbat, tibia îl reprezintă ca bărbat, în timp ce peroneul indică partea sa feminină, inconştientă. Dacă un barbat îşi rupe tibia stângă, aceasta înseamnă că el are ceva de înteles în raport cu o femeie (stânga=femeia, mama, soţia etc.) şi cu masculinitatea sa, cu afirmarea de sine sau cu puterea de decizie şi de acţiune. Dacă o femeie îşi rupe peroneul stâng, aceasta înseamnă că ea are ceva de înţeles în raport cu o femeie (stânga=mama, prietena, rivala etc.) şi cu partea sa masculină, inconştientă. Ea se poate lăsa manevrată de către o prietenă sau colegă.

Coapsele reprezintă Eul superior, sufletul. Sufletul simbolizează principiul unităţii şi nu există decât un os în coapsă: femurul. Dacă individul îşi rupe femurul, aceasta înseamna că el nu şi-a ascultat fiinţa sa interioară, sufletul său. Dacă fisura are loc aproape de capul femurului, aceasta înseamna că el trebuie să devina din ce în ce mai creativ şi că personalitatea sa trebuie să se integreze din ce în ce mai mult legilor spirituale, pentru autoperfecţionare. Dacă problema este situată aproape de genunchi, înseamnă că posibilitatea sufletului de a comunica (intuiţia) este scăzută.

Genunchii simbolizează legătura între suflet şi personalitate dar şi calitatea acestei legături. O problemă la genunchi indică o îndepărtare de scopul său din această încarnare şi un refuz de a evolua. Ego-ul său doreste să întrerupă comunicarea dintre suflet şi personalitate. Cu acest simbolism, se poate înţelege actul îngenunchierii: gambele (personalitatea) se estompează pentru a pune în evidentă coapsele (sufletul). Actul indică faptul că individul se pune în serviciul sufletului său.

Şoldurile reprezintă utilizarea liberului arbitru, pentru a-şi găsi propria sa cale în planul material. O problemă în această zonă înseamnă o slabă sau lipsa utilizării propriului liber arbitru sau faptul de a nu avea un scop în viaţă.

Bazinul reprezintă aspectele creatoare şi procreatoare ale individului. O problemă a bazinului subliniază că chakra radăcină (Muladhara) nu funcţionează corect. În general, disfuncţia se datorează schemelor negative privind sexualitatea.

Spatele cu blocajele care apar: în partea de jos a spatelui indică teama de viitor şi lipsa de susţinere financiară. Durerile/blocajele în partea de mijloc indică un sentiment de culpabilitate (la stânga faţă de o femeie, la dreapta faţă de un bărbat), dificultăţi de detaşare faţă de trecut. Durerile sau blocajele în partea de sus a spatelui indică neînţelegere de către anturaj, lipsa de susţinere afectivă, impresia unor responsabilităţi prea grele pentru acel moment. O sciatică, de exemplu, indică teama de viitor şi de problemele băneşti, nesusţinere din partea anturajului.

Urechile au probleme din cauza refuzului de a intelege ceva ori pe cineva.

Orice problemă legată de gât corespunde temerii de a întreba şi de exprimare sau chiar blocajului creativităţii inspirate.

Tiroida subliniază faptul că persoana respectivă nu se poate exprima cum doreşte şi poate încerca umilinţă.

Miopia indică teama de viitor şi faptul că într-o experienţă precedentă individul nu a dorit să vadă adevărul şi nici să-i ajute pe apropiaţii săi. Adesea părinţii inspiră teama copilului, ceea ce declanşează un proces retinier provocând puţin câte puţin miopia.

Dureri de cap este externalizarea rezistenţei la curentul vieţii sau la scopul încarnării sale, la schimbare; uneori autocritica şi denigrare de sine; lipsa de iubire de sine.

Ceafa înţepenită reprezintă refuzul de a se schimba, teama de noutate.

Tabagismul este legat de o problemă de înţărcare; ar trebui cultivată detaşarea faţă de mamă. În unele cazuri poate fi legat de tată.

Alcoolismul implică probleme cu tatăl; trebuie cultivată detaşarea faţă de acesta.

Rău în mijloacele de transport este tipică celor care se tem de a pierde controlul;

Răul de mare e în legătură cu teama de moarte.

Reumatismul are ca şi cauze: resentimentul, slăbirea iubirii faţă de aproape, rigiditatea, asprimea.

Angina reprezintă teama de a exprimare sau de a cere ceva parinţilor ori partenerului.

Conjuctivita este semnul unei mâniie neexprimata, a unei frustrări.

Autismul este manifestarea unei existeţe anterioare în care individul a avut parte de un refuz al societăţii (mizantropie) ducând o viaţă marginală. Acum singura soluţie este iubirea pe care apropiaţii săi trebuie să i-o dăruiască.

Subiectul nu este încheiat. Se va completa. Aşa că... mai reveniţi pe aici!

Terapii spirituale

Din experienţă, din practică, dar şi din propria viaţă, trecând prin mai multe momente, m-am confruntat cu probleme care au fost la limita domeniului medical sau psihologic. Nu este aceasta o noutate, nici nu pot emite această pretenţie când, de mii de ani, problema legăturii dintre sănătate şi spirit este pusă şi tot pusă. De peste un secol, despre aceasta au înveput să vorbească şi au tot vorbit psihologii şi unii medici. În ultimul timp vin cu viteză fizica cuantică, biologia, biofizica, şi aduc dovezi elocvente despre această legătură. În lume rezultatele cercetărilor, aceste dovezi, sunt cunoscute în cercuri largi. De aceea acolo nu miră pe nimeni faptul că au un cuvânt de spus în spiritualitate, oameni care au o pregătire în domeniul real, notoriu poate fiind Drunvalo Melkisedek.

La noi adevărul este destul de bine ţinut sub tăcere. Poate chiar absurd, când mari preoţi îşi ridică vocea şi vorbesc de dezordinea spirituală, mai ales despre utilizarea energiilor negative la cote înalte şi cu scop distructiv. Nu ştiu cine a găsit un înţeles acestui dur atac împotriva adevărului, dus inclusiv de slujitori ai bisericii; poate avantajele materiale... Cât priveşte tabăra celor care vor să evidenţieze adevăruri, unele probleme există şi acolo: sunt unii care doar flutură steagul adevărului, de fapt încercând şi ei o cale mai uşoară de a obţine avantaje. O cale mai uşoară şi, îmi permit să spun eu, camuflată!

Ceea ce urmează este doar experienţă proprie. Experienţă proprie în sensul că şi pe pielea mea am experimentat unele dintre ele dar şi experienţă proprie în sensul de cazuri. Voi încerca să exemplific foarte rar, doar când va fi foarte necesar.

Teorie despre chakre, despre câmpuri, nu vreau să mai fac. Imaginea alăturată este doar pentru a aduce aminte poziţionarea chakrelor şi câmpurile pe care le generează. La fiecare dintre ele referirea la ele va fi explicită. Aspectul teoretic ce poate să apară (şi aici spun mea-culpa) este, nu unul urmărit, ci motivat de dorinţa de a nu personaliza cauzele şi efectele. Din această tentativă de a pune totul la un loc nu mi-am dorit să spun că oricine suferă un atac va avea toate manifestările; pot fi toate sau pot fi unele. Important este ca cei la care ajunge informaţia să o aibă completă (vorbind de cele care le deţin eu) ca să se poată privi în oglindă (dacă fac parte din persoanele atacate) sau, dacă sunt terapeuţi să compare sau să adauge propria-i informaţie, pentru a obţine rezultate, în terapie, cât mai bune, spre avantajul celor care apelează la ei.

Voi discuta punctual pe chakre. Faptul că o anumită stare este determinată de disfuncţionalităţile mai multor chakre, nu înseamnă că totul trebuie limitat la analiza punctuală. În mod clar şi sigur, ceea ce trebuie înţeles, este că se poate vorbi aici de o reuniune dar şi de o intersecţie a mulţimilor cauzelor şi efectelor. Ca şi în matematică aici se intră în analiza complexă. Voi încerca şi eu să o fac. Dar trebuie să o facă şi alţii care pot face asta!

Aştept comentarii de la toţi cei care pot să spună ceva sau altceva. La mulţumesc, în avans, mai ales celor care îmi vor arăta ce şi cum am greşit. Eu nu deţin adevărul absolut, eu aduc un adevăr; adevărul pe care eu l-am perceput, pe care l-am priceput.

Nu fac un secret din faptul că acum, când am început să scriu această serie de articole, sunt şi eu ţinta unui atac bine concentrat, asupra unor capacităţi dar şi asupra comportamentului uman. Un atac pe care l-am prevăzut în forma actuală, pentru că i-am identificat formele, disparate, de mai mult timp. Un atac în care ştiu chiar şi pe cei care l-au declanşat, şi motivaţile, şi căile, şi formele punerii în practică, şi rezultatele pe care şi le doresc. Însă mai ştiu şi motivele pentru care am ajuns atât de aproape de ei, şi care va fi deznodământul. De data aceasta nu este o luptă, din partea mea, ci o firească trăire a unuia din cele trei roluri concomitente ale vieţii. Aş putea să dau o bătălie – şi ego-ul mai dă câteodată semne „chiar te laşi lovit?” – dar nu ar avantaja pe nimeni (mai ales pe toţi, alţii, care sunt „ţinte” directe) câştigarea unei bătălii, mai ales dacă ar fi doar pe un plan. Importantă este victoria în război şi apoi îngroparea securii lui.

Acest exerciţiu, de a concentra rezultatele experienţei trecute dar şi prezente, reprezintă şi un mod de a identifica toate formele atacului. Ordinea în care am scris despre fiecare chakră (pe blog le-am ordonat, deşi ele nu au fost scrise în ordine) a fost exact cea dictată de „pornire”, şi am făcut asta pentru că este ştiut că intuiţia face mult mai bine decât gândirea intensă. Scriind am simţit şi cum îmi vine să nu mai scriu sau piedici în formulare: şi nu m-a mirat că harul scrisului se poate lua. Am simţit dureri în ochi şi în tâmple, ori în partea din spate, la acelaşi nivel, ori mi s-au umflat ochii ca unei broaşte, şi am înţeles că se încearcă din răsputeri să nu fie nimic „văzut”. Am simţit cuţitul din zona occipitală craniană şi nu m-am mirat, căci cine are plăcerea să ştie că ceea ce vrea să ascundă poate fi ştiut de foarte mulţi? M-am pus, da, cobai, ca să aflu tot ceea ce trebuia să aflu. Faptul că nu la orice am atins au apărut aceste semne, m-a făcut să nu renunţ ci m-a făcut să cred cu adevărat în reuşită. M-a încercat de atâtea ori gândul de a pleca, nefiind eu „cel vizat” cu adevărat, dar acea firească „pornire” nu a venit, ba, din contră, s-a manifestat invers. Idei pe care nu le-am avut niciodată, în sincronism cu ceea ce se dorea, mi-au venit, dar am înţeles de ce ar trebui să se materializeze şi atunci au dispărut. Şi ura şi nevederea mea de către alţii, din senin apărută şi în unele cazuri recunoscută, a fost să o simt, să o trăiesc...

Toate acestea, şi nu numai acestea, m-au făcut să scriu şi să las şi pe alţii să ştie, pentru a putea face ceva pentru ei sau pentru alţii, când vor avea de-a face cu ceva asemănător. Da, am zona coroanei ciuruită de durerile punctuale, acele, care vin de fiecare dată când scriu despre aceasta, când gândul fuge instantaneu înspre asta. Şi le mai simt şi în alte situaţii, au deja semnificaţie. Dar dacă lovitura pe os se simte, pitrocirea minţii şi umplerea golurilor cu ceea ce s-ar vrea, nu se poate să devină o reuşită. Nu mă cred invincibil, căci de-aş fi fost nu aş fi trăit şi eu atâtea, pe acest plan! De data aceasta dat e să nu mă aplec precum un fir de iarbă în bătaia vântului. Şi toate acestea nu pentru mine - ca scop, ca interes, ca necesitate - sunt reale, ci pentru cine a venit vremea de a se reveni la firesc, de a-şi reintra în destin! Dumnezeu lucrează prin oameni! Uneori prin cine nu te aştepţi!

Război e de când lumea s-a despărţit singură, de nimeni obligată, în două, cea care crede în ceea ce se vede, ca valori perene, şi în cea care crede în ceea ce nu se vede. Şi oamenii, odată cu ea, s-au început a se împotrivi unii altora, dorindu-se supunerea şi dominarea celorlalţi. Fiecare trebuie să ducă, fără să vrea, un război al său pentru a fi liber şi a trăi în libertate. Unul dintre aceste războaie se va mai termina; un război care durează de aproape o jumătate de secol. Un război care – fie să greşesc cu ceva zile – este de când am ajuns eu aici pe Pământ. Un război care va fi câştigat de cine trebuie câştigat. Îmi este dat şi mie să mă bucur de victoria lor, să fiu alături în drumul ce urmează, recuperatori şi împlinitor. Scriind acum astea, am mai aflat ceva, ceva ce s-a spus şi am spus şi eu, fără concretitudine. Pentru aceasta vă mulţumesc, dinainte, vouă celor care citiţi. Nu întâmplător mă citiţi şi nu întâmplător voi mă citiţi!

De n-am cuprins totul, de am incoerenţe sau greşeli, vă e deschisă calea de a-mi spune. Eu voi reveni asupra a ceea ce am scris, dar până atunci, voi sunteţi cei ce puteţi să vedeţi mai bine. Cât despre ceea ce este aici, chiar de mă repet, mai spun încă o dată: Să dea Dumnezeu să vă fie de folos!

Terapii spirituale - Chakra 1

Terapii spirituale - Chakra 2

Terapii spirituale - Chakra 3 (in lucru)

Terapii spirituale - Chakra 4 (in lucru)

Terapii spirituale - Chakra 5

Terapii spirituale - Chakra 6

Terapii spirituale - Chakra 7

Terapii spirituale – Chakra 7

Legată de glanda Pituitară, cea care comunică atât cu sistemul de glande endocrine cât şi cu sistemul nervos central, prin hipotalamus, cea de-a 7-a chakră, Sahasrara sau chakra coroanei, supranumită şi chakra purei conştiinţe, determină câmpul informaţional universal, de circa 4.2m. Chakra este localizată pe vârful capului (vertex), şi, prin hipofiză coordonează creierul în ceea ce priveşte echilibrul fizic şi psihic, vorbirea, vederea, somnul, procreerea şi secreţia serotoninei de către epifiză (glanda pineală).

Pe planul spiritual este responsabilă de: cunoaştere, înţelepciune, sensibilitate, sacrificiu, viziune, carismă şi Sinele Superior. Altfel spus, această chakră este cea prin care se comunică orizonturile superioare (Cerurile) prin aducerea ideilor din formă abstractă în formă concretă, implicând probleme precum conştinţa şi moartea trupească. Spiritual se ocupă de eliberarea karmei, acţiunea fizică a meditaţiei, acţiunea mentală alături de unitatea şi conştiinţa universului şi acţiunea emoţională a benignităţii.

Este chakra extracorporalizării, prin care spiritul părăseşte corpul, iar meditaţia, pe această chakră, duce la pacea universală şi primirea de informaţii utile din astral.

Funcţionarea corectă a chakrei determină starea de confort şi seninătate, controlând memoria directă şi indirectă. Blocarea chakrei determină starea de şoc, înstrăinarea şi depresia, ajungând la senzaţia de a fi “părăsit de Dumnezeu”.

Un câmp crescut conferă înclinaţii spre filozofie, preoţie, creaţie poetică, astronomie, aviaţie şi înţelegere, la nivel profund, a fenomenologiilor. Un câmp scăzut duce la lipsa încrederii în viaţă, la absenţa credinţei, la lipsa de inspiraţie şi derută.

Corzile de aici sunt un pericol real, fiind de tip “Vreau să te controlez”, “Trebuie să-mi urmezi spusele”, “Trebuie să mi te supui”. Aceste corzi împiedică judecata personală şi liberul drum, cu tendinţa nefirească de apartenenţă la un clan, indiferent de beneficitatea acestuia. În cazul corzilor aruncate din familie, împiedică persoana să devină independentă, punându-se în situaţia de a-şi sacrifice, nefiresc, propria viaţă, în beneficiul sau pentru apărarea celorlalţi.

De la început trebuie spus că această chakră este tinţa tuturor atacurilor, direct, ţintit (fiind o formă, i-aş spune eu mai uşoară) dar mai ales tintă a atacurilor indirecte, cele direcţionate către celelalte chakre. Fără a fi atacată această chakră, fără a lăsa “ţinta” fără nici un aliat, fără a tăia “ţintei” orice cale de a putea fi, altfel decât omeneşte, ajutată, atacurile asupra chakrelor ar avea efectul unei simple înţepături de albină, fie ele chiar mai multe deodată, care s-ar vindeca, mai repede sau mai puţin repede, dar fără urme, prin mecanismul propriu al omului, acela care face parte din materializarea ajutorului divin.

Atacul direct, conştient sau inconştient, asupra chakrei coroanei duce la o alterare totală a condiţiei individului, a comportamentului pe toate planurile, planul raţional, planul instinctual, planul emoţional, planul energetic. Atacul pe cea de-a şaptea chakră afectează fără selectivitate, tot, şi repede, fără altă împotrivire decât cea fizică. Şi se manifestă repede, în toată generalitatea sa, pentru că se atacă nu organele care sunt senzori, nici organele care sunt executante ale unor procese fizico-biologice, se atacă centrele de comandă şi decizie, aflate toate în zona capului, în strânsă legătură unele cu celelalte. Se atacă aceste centre şi se atacă şi căile de legătură între ele şi căile de legătură cu toate celelalte organe.

Chiar dacă această chakră este una verticală, sau poate tocmai de aceea, rolul ei în interacţia energetică a individului cu lumea reală, fizică, materială, este foarte mare, chiar cea mai mare. Pentru că aici există, latente, toate celelalte simţuri şi senzorii lor. Sunt simţurile de care se vorbeşte în şoaptă, fiindcă lumii de azi, materialistă şi tehnicistă prin excelenţă, nu i se poate aduce o dovadă atemporală, dovezi ale existenţei acestora. În materialismul ei orb, nici dovezile de după întâmplarea unor fapte nu se mai iau în calcule, concentrându-se pe înlăturarea efectelor faptelor. Vulnerabilitatea la atacuri prin această chakră a devenit deja una naturală, protecţia la atacuri fiind considerată ca fiind specială, chiar dacă, în fapt real, protecţia nu este ceva câştigat, făcut de cel ce are această protecţie, ci de conservare a ceea ce există din începutul-începutul existenţei omului şi, în particular, a individului. Concis se poate defini vulnerabilitatea ca îndepărtarea de Dumnezeu, ca îndepărtarea de Lumină, prin coborârea în lumea în care maşinăriile şi mecanismele create de om reprezintă totul, în care totul este cunoscut de om, înţeles de om, explicat de om, omul uitând că el, la rândul lui, este o Creaţie şi uitând că în lumea sa n-au coborât cei din lumea care l-a creat. Cu cât coboară mai mult, cu atât este mai vulnerabil, cei care încă mai păstrează ceva nealterat, mai au şanse de a nu fi lipsiţi de apărare. Doar cei cu înaltă credinţă pot pătrunde în toate mecanismele omeneşti, fără a deveni vulnerabili, pentru că ei păstrează legătura şi nimic nu-i poate rupe de ceea ce sunt ca şi Creaţie. Dar aceştia sunt puţini, şi tot puţini sunt cei care-şi refac, înainte de a fi loviţi puternic, legătura lor originală.

Ca simtomatologie, atacul asupra Sahasrarei este dat de senzaţiile din zona de sus, “orizontală” a capului: dureri de tip presiune pe toată suprafaţa, dureri puternice ale unei zone de marime redusă (ca o lovitură de ciocan), înţepături punctuale sau ale unei zone, amorţirea şi usturimea pielii capului, rece sau chiar “îngheţare” a zonei superioare a capului. Sunt senzaţii care au formă numai în această zonă dar şi senzaţii care apar în zona chakrelor secundare (îngheţul mâinilor şi al picioarelor (chakra tălpilor, chakra palmelor, chakra genunchiului, chakra inghinală), mai rar a chakrelor principale (chakra plexului solar (3), chakra 2.)

Efectele atacului, pe plan fizic, funcţional, biologic, le poate sesiza şi victima, şi cel care a fost ţinta atacului, efectul pe plan psihic, manifestat intern, sau extern (raţiunea, percepţia, comportamentul ş.a.), doar cei “cu înaltă credinţă”, cei “cu înaltă conştiinţă” le pot sesiza şi identifica, cei care nu au această “ancoră în Cer” vor fi îndărătnici în a accepta, vor fi potrivnici şi se vor comporta ca şi aliaţi ai atacatorului, considerând pe cei care le vin în ajutor, rude sau terapeuţi, ca potrivnici lor, ca duşmani, ca atacatori, făcând totul pentru a se depărta de ei şi a-i îndepărta pe aceştia de ei. Nu e nevoie să se ajungă la forma acută, la manifestarea schizofreniei, pentru a identifica o persoană atacată, urmările unui atac, fiindcă cel care astfel este atacat va avea un comportament ciudat, de a atrage şi de a se apropia de cei care au ei tulburări în comportamentul lor, de a fugi de ceilalţi. Nu este nevoie să se ajungă la manifestarea acută a paranoiei, fiindcă se vede tendinţa evidentă a celui atacat de a sta în preajma celor care doar cuvinte de laudă la adresa lor rostesc, fugind de cei care le mai spun şi altceva, altfel decât îşi doresc. Este evidentă tendinţa lor de a alerga după legături împotriva firii şi a realităţii, fiindcă, prin atacul asupra centrelor de control, se doreşte tocmai această şi mai mare cădere şi decădere în lumea manevrată din umbră, cu scop şi interes prestabilit sau stabilit în funcţie de traiectoria pe care urmează cel supus, cel subjugat. Decăderea în vicii şi în comportamente care se împotrivesc oricărui alt semen, e un semn clar. Din realitatea fiecărei zile, se ştie, fără dubii, că pe cel decăzut în vicii îl vei avea duşman de încerci să-i arăţi decăderea şi de încerci să-l opreşti a mai continua.

Atacă chakra 7 cei care deţin tainele Luminii, o atacă, cu mult mai multă râvnă, cei care deţin tainele Întunericului. Altfel spus chakra 7 este atacată şi penetrată cu energii superioare şi cu energii inferioare. Rar se poate că spune că atacul cu Lumină este unul benefic, şi se face doar când persoana a fost puternic atacată cu Întuneric, pentru a o aduce mai aproape de Lumină, în aşa fel încât să se apropie, cât de cât, de normalitatea în care să fie conştientă şi de a lua decizii asupra propriei vieţi. Nici cei care folosesc Lumina, nici cei care folosesc Întunericul nu au alte limite, în a face ceea ce vor să facă, decât limitele propriei conştiinţe şi protecţia divină a celui atacat. Nu există “permisiunea divină” în a ajuta pe cel lovit, aşa cum unii, neputincioşi în a face ceva bun pentru un om, aceasta este forma de manifestare a mândriei lor, de a nu admite că nu sunt ei cei prin care Dumnezeu lucrează pentru acel om, şi că nici ei nu sunt atât de nevinovaţi încât să nu ajungă în postura de atacatori ai acestuia. Protecţia divină nu are motiv de a exista pentru cineva decăzut şi lovit, fiindcă nu stă în Legea divină aducerea omului în stăpânirea Întunericului, potrivnic Luminii Divine. Permisiunea atacului întunericului există, ea fiind breşa creată, mai totdeauna, de persoana ce este sau urmează a fi atacată, care, prin fapte, a devenit certată cu Legea, fuge de ordinea dictată de această lege, se ascunde prin cotloane întunecate, în care este uşor prinsă şi încercuită de cei care sunt slujitorii celeilalte legi. Cei care, fără de conştiinţă fiind, sunt atacaţi, ajung în acele ascunzători chiar fără voia lor, dar şi acolo se pot căuta faptele neamului, pentru a găsi breşele care trebuie închise. Legea Divină este dură si complexă!

Înainte de a vorbi de atacurile perfide, cele care distrug personalitatea umană, trebuie vorbit şi de atacul care se vrea un bine pentru om, dar care, într-un întreg corolar al vieţii omului, nu totdeauna au efecte benefice, fiind chiar şi ele distrugătoare. Este vorba de acele atacuri care se fac de cei care nu au reuşit, oricât au urcat ei, să înţeleagă dreptul şi puterera omului de a-şi alege calea cea mai bună, ce-a adevărată, fără a fi împinşi de la spate. Este vorba de atacurile ce au ca autori preoţii, terapeuţii şi părinţii, într-o mai mică măsură.

Pentru a avea o înţelegere clară a ceea ce urmează, trebuie, deja, spus că terapia este pur spirituală, în toate formele, inclusiv cea psihlogică.

Sub ideea “Trebuie să-mi urmezi spusele”, preoţii atacă, fără să realizeze totdeauna că, într-un final, gândul că urmând spusele crezute a fi vindecătoare, pornite din înţelegerea principiilor vindecătoare, poate să ajungă devastator pentru omul al cărui destin este de a fi om social. Şi o fac asta, cu precăderea preoţii călugări (ieromonahii) şi călugării, cei pentru care viaţa socială nu mai are importanţa pe care o are pentru omul normal, ei având o plajă mai mică de confruntări cărora trebuie să le facă faţă. De intenţie mai rar pot fi acuzaţi, de necunoaştere însă totdeauna, când ceea ce spun devine atac făcut deja. Percepţia lor este percepţie pentru ei. Faptul că sunt cercetători şi ştiutori ai tainelor din Scriptură, nu îi duce implicit şi la a fi cunoscători ai acestora. Şi nici, toţi, nu s-au lăsat de oboceiul de a cere ascultare şi supunere. Atacul lor este un atac pe Lumină, cu Lumină. Pe suportul energetic personal, al mănăstirii sau bisericii în care fac slujbele şi spovedaniile, vin şi, folosind semnul crucii, semn care şi taie legături, ei aduc un surplus, orbitor, de Lumină, de energie superioară, care însă orbeşte, care face ca această Lumină, să devină far călăuzitor. Din păcate, deşi izvorâtă din Lumina pură, din energia informată doar cu Spiritul Divin, cea de la Duhul Sfânt, este informată cu concepţiile şi percepţiile omului din el, ajuns la un anumit stadiu de evoluţie. Chiar şi acea lumină dezdumnezeieşte, şi nu rare sunt cazurile când spusele preotului devin legi Divine, când preotul devine un Dumnezeu (de fapt un idol) când habotnicia ia locul înţelegerii şi toleranţei, încercarea de a impune propria idee ia locul gândului curat de ajutor şi sprijin a celui rătăcitor. Prea aproape fiind, prea multă fiind, această energie penetrează uşor, infestând centrul de comandă cu idei străine, ajungând să deformeze comportamente şi chiar să ducă la fapte antisociale sau boală. Au fost rare cazurile (şi vreau să cred că sunt încă rare), dar există ca excepţie care întăreşte regula, ca preoţii să folosească în scop personal această putere a lor. O folosesc însă unii terapeuţi, care pe lângă binele ce vor să-l facă şi îl fac, leagă persoana “pacient” de ei. Porneşte acest atac din dorinţa de a avea câştig, în primul rând material. Scuze există, dar scopul nu se dovedeşte a fi aşa curat.

Părinţii, în copilărie mai ales, cu precădere în copilăria celor “şapte ani de acasă”, şi toţi cei mai mari decât copilul, fac şi ei aceeaşi greşeală, în ideea de educaţie, impregând idei. Unele sunt bune, altele deloc bune. Timpul formării poate fi şi timp al deformării. Ideile provenite din fapte, exemplele cum sunt de toţi numite, nu sunt forme de atac. Ele intră într-o altă sferă, a alegerilor personale care, mai devreme sau mai târziu, uşor pot fi corectate de chiar cel care a făcut alegerea aclor exemple.

Atacul cel mai perfid, cel mai dur, cel mai criminal, este cel cu o energie joasă, informată cu idei josnice, de cea mai joasă speţă. Într-o anumită măsură se regăseşte şi în tipurile de magie rusească, chiar şi evreiască, dar numai de acest tip este în magia ţigănească, cea care cu cele 99 de legături ale sale, merge până la dispariţia chinuitoare a celui atacat, asemenea a ceea ce se ştie din magia woodoo. Explicaţia este simplă, stă la îndemâna oricui... Provine din ancestralul unei categorii, rase spun unii, inferioare, inferiorizate dar şi mai mult autoinferiorizată, obicei întâlnit la mult prea mulţi din cei care trăiesc prin apropierea noastră, sub forme uşoare şi subtile, cea care nu face mare caz din problemele, altfel umane, până la formele de a scoate în public sărăcia, prin expunerea în forme subumane. Lipsa de progres prin educaţie, cantonarea în principii involute, a sporit ura la adresa celor pe care i-au considerat şi îi consideră superiori, pe cei care ei îi văd ca motiv al lipsei lor de progres, şi, având acest suport puternic, negativ, energetic, al urii, atacă, din proprie dorinţă sau pentru avantaje materiale, contra cost, plătiţi de cei din altă categorie dar plini de frustrări, cu duritate, fără discernământ şi nemilor, pe oricine, fie copil fără altă vină decât acela de a fi al unei familii, oameni aşezaţi, la locul lor, ce îşi văd de propria viaţă, oameni care s-au ridicat cinstit, drept, principial, prin muncă. Interesant este că, eu cel puţin, nu am văzut, răufăcători atacaţi astfel, cu excepţia celor care au intrat în conflict cu cei proveniţi din categoria lor.

Mecanismul atacului cu energie de pulsaţie joasă, cu Întuneric, este acelaşi. Primul pas este tăierea legăturii cu sursa, cu divinitatea, cu Duhul Sfânt, cel din care provine viaţa (vezi Geneza 6). Această tăiere se face prin forme specifice, cu energie de aceeaşi frecvenţă, joasă, dar mai bine, mai repede şi mai puternic, cu energie înaltă, cu Lumină. Magia se împarte în albă şi neagră, dar de fapt cei care practică magia pe-amândouă le folosesc; magia albă, cea pe care o lasă chiar şi la vedere, pentru a tăia legătura, cea neagră pentru “implementarea” programelor distructive şi autodistructive. Multe icoane şi obiecte de cult religios se vor vedea în casele vrăjitoarelor, multe cuvinte ale facerii de bine curg pe buzele lor, şi nu sunt doar vorbe de faţadă, sunt cele folosite de ele pentru a începe facerea de rău, aşa-crezuta facere de bine a celor care dau comenzile. Tainică, într-adevăr, ocultă cu desăvârşire, este magia neagră. Nici măcar cei care asta practică, nu-şi ştiu unii de alţii într-ale tainelor, fiindcă la ei principiul luciferian al mândriei sălăşluieşte bine păzit şi întreţinut.

Tăiată fiind legătura, chakra, deschisă, se blochează pentru a se păstra deschisă. Rămânând deschisă, accesul oricărui tip de energie este posibil. Pentru a bloca accesul energiei fireşti, pozitive, divine, “pe capul victimei se pune o pătură” care, în funcţie de mărime, o poate cuprinde chiar toată, chiar şi picioarele. Pe sub pătură începe “luminarea” cea nouă, singura Lumină la care i se mai permite accesul celui atacat, singura lumină care i se dă. Şi, alimentându-se de la această pompă, tot sistemul energetic intră în criză, persoana este în derivă, conştiinţa i se înlocuieşte cu una nouă, a celui care îi dă comenzi, voinţele şi vrerile, accepţiunile şi dorinţele devin cu totul altele, străine de ceea ce fusese cândva, într-un cândva deloc departe ca timp de momentul de după ce atacul a penetrat toată structura victimei. Alfel spus, victima joacă aşa cum i se cântă, joacă şi pe sârmă, acceptă orice, chiar absurde idei şi principii, se împotriveşte la tot ceea ce nu îi este pe plac atacatorului, pentru a-l apăra este în stare de orice, chiar de a ucide, de a denigra, chiar crede că faptele-i sunt acceptate, fiind fapte dintre cele mai bune. Se ajunge pâna la părăsirea copiilor, a părinţilor, chiar când aceştia au nevoie de ajutor, se ajunge la orice faptă, oricât de inumană, fiindcă atacatorul, dorindu-se stăpân pe cel atacat, urmăreşte să-i distrugă demnitatea, moralitatea, şi tot ceea ce l-ar face credibil în faţa altora şi, credibil fiind, să fie ajutat pentru a scăpa din jug, din lesă, din laţul care îl strânge de fiecare dată când face o faptă pe care atacatorul nu vrea ca cel atacat să o facă.

Ce se simte în cazul unui atac pe chakra 7? După durerea specifică, apar tot felul de modificări în starea şi prezenţa celui atacat. Enumerate doar, fiindcă ele apar şi la celelalte chakre, ar fi:

-percepţie eronată sau percepţie indusă a realităţii;

-confuzie, încordare permanentă, opoziţie neargumentată şi nemotivată, neacceptarea altor idei;

-lipsa intuiţiei şi a inventivităţii, scăderea memoriei, lipsa de curaj;

-scăderea puterii de comunicare, incoerenţe, greutate în a vorbi, scăderea atenţiei conversaţionale;

-timiditate, trac, bâlbâială, depresie;

-scăderea puterii de comunicare, incoerenţe, greutate în a vorbi, scăderea atenţiei conversaţionale;

-scăderea expresivităţii, expresivitate falsă, informaţie telepatică falsă, imposibilitatea de a simţi starea de bine;

-lipsa acumulării pe plan spiritual (înţelepciunea), scăderea capacităţii de planificare şi organizare, scăderea capacităţii şi posibilităţilor de vindecare;

-neîncredere, dizarmonii, desocializare, reducerea creativităţii şi sentimentul de lipsă de libertate;

-incertitudinea sentimentelor, emotivitate, modificarea principiilor de intimitate, scăderea senzualităţii naturale;

-lipsa vitalităţii, stabilităţii, curajului, senzaţiei de securitate, de siguranţă;

şi multe altele care doar ideea că ar lua mult spaţiu împiedică enumerarea lor.

Aruncând doar o privire asupra sistemului endocrin şi înţelegând rolul epifizei, asupra sistemului nervos central şi rolului său în funcţionarea întregului organism uman, se poate înţelege uşurinţa cu care, cel care atacă, preluând controlul prin această chakră, orice poate face victimei şi în orice o poate treansforma. Un atac vascular cerebral uşor se generează, o paralizie tot la fel de uşor se induce, o bruscă îmbătrânire este o joacă, chiar banală se poate spune, pierderea auzului sau a vederii, prin alte forme decât afectând organele specifice, sunt semne clare ale atacului de lungă durată asupra acestei chakre. Sterilitatea fără aspecte medicale, masculină şi feminină, controlul asupra ciclului biologic al femeii, prin absurde momente de fecunditate, sunt semnele unui atac continuu, ale controlului preluat de către atacator prin chakra 7. Un alt semn al prezenţei,nu doar a urmărilor unui atac, o stare care poate duce la alienare, este prezenţa cantitativă, masivă, a viselor, amestecate fiind cele care mai dau înţeles victimei despre cele ce se petrec cu ea, cu cele care distrag atenţia de la adevăratele probleme, dar care, văzute aşa cum trebuie văzute, unui terapeut, unui şaman, îi dă destule detalii şi argumente de stadiul atacului şi scopurile lui. Transpiraţia masivă, partială sau totală, este semnul prezenţei energiilor negative, a unor entităţi negative care luptă cu entitatea umană producându-i anumite stări deloc favorabile (persoane care ajung să urineze necontrolat, în somn) ori îi satisface anumite necesităţi pentru a o scoate din jocul firesc şi corect al vieţii.

Repetând, trebuie să se înţeleagă faptul că asupra acestei chakre se pot aplica şi terapii ReiKi, dar, având în vedere că prin ea se vehiculează informaţia tuturor bolilor, a tuturor anomaliilor, a stărilor, a faptelor umane, terapia necesară nu este la îndemâna oricui. Este o terapie complexă, de durată, dureroasă şi cu multe tentative de oprire. Nicidecum nu se poate apela la cineva care lucrează cu energii de joasă vibraţie, pentru că o asemenea terapie are efectul vibraţiilor subsonice asupra zidurilor unei clădiri: o darâmă fără posibilitatea de a opri căderea zidurilor...

(c) 2012-2013, Daniel-Dumitru Darie
Reproducerea textelor se poate face prin citarea sursei, însoţită de link-ul corespunzător.